Nu am stiut niciodata sa-mi ofer rezerve pentru sufletul meu. Chiar dacă timpul și diferiți oameni m-au invațat ca risc atunci cand ma implic prea mult. Pentru ca eu nu pot face lucrurile doar pe jumatate.
Nu am stiut niciodata cum sa accept ca, în anumite situații, nu doar eu am fost vinovata daca lucrurile au mers prost. Asa ca m-am considerat direct responsabila nu doar pentru alegerile proaste, dar si pentru lucrurile care au mers prost.
Nu am stiut niciodata cand trebuie sa-mi deschid sufletul si cand trebuie sa pastrez distanța; de cele mai multe ori, doar le-am incurcat...... Si asa am oferit prea mult unora care nu meritau nimic, dar am ridicat barierele cat mai sus în fața unor oameni care erau doar sinceri.
Nu am stiut niciodată sa accept un „nu” ca soluție. Am strans din dinți pana am descoperit ca exista și „da” si ca, daca alții spun nu, eu sigur pot să spun da. Si asta conteaza.
Nu stiu să fiu altfel decat directa, deschisa si inchisa, sau foarte melancolica, copil și adult responsabil. Asta sunt ! Imi place sa cred ca nu ma amestec în treburile altora si ca stiu, macar atat, sa fiu o persoana de incredere...” Restul...e istorie...
http://oluptacuviata.blogspot.ro/
N.D.
